OM, oameni, s.m. 1. Fiinţă superioară, socială, care se caracterizează prin gândire, inteligenţă si limbaj articulat, iar din punct de vedere morfologic prin poziţia verticală a corpului si structura piciorului adaptată la aceasta, mâinile libere si apte de a efectua miscări fine si creierul deosebit de dezvoltat. ◊ Loc. adv. Din om în om = de la unul la altul. Ca de la om la om = în mod sincer, deschis, prieteneste. ◊ Expr. (A fi) la mintea omului = (a fi) evident, clar. (Nu-i) nici picior de om sau nu-i (nici) picior de om = (nu-i) nimeni. Om ca (toţi) oamenii = om obisnuit, care nu se deosebeste prin nimic esenţial de alţii. Ca omul = cum se întâmplă sau s-ar putea întâmpla oricui. Ca oamenii = cu manifestări obisnuite oamenilor; cum trebuie, cum se cuvine. Om bun! = răspuns pe care îl dă o persoană care bate la usă pentru a-l asigura pe stăpânul casei că vine cu intenţii bune. ♦ Persoană integră, care întruneste calităţi morale deosebite, care se remarcă prin cinste si corectitudine. ◊ Expr. (A fi) un om (o dată) si jumătate = (a fi) persoană de încredere înzestrată cu însusiri (morale) deosebite. A face (pe cineva) om = a) a educa, a instrui (pe cineva) dezvoltându-i însusirile umane caracteristice; a asigura învăţătura cuiva calificându-l într-o profesiune; b) a da, a oferi (cuiva) o situaţie materială sau socială bună. A se face om = a) a se înstări, a se căpătui, a se îmbogăţi; b) a se îndrepta. 2. (Cu determinări care indică un raport de dependenţă) Persoană care se află în slujba cuiva; persoană de încredere. ◊ Expr. (A fi) omul (sau om al) lui Dumnezeu = (a fi) om bun, cinstit, de treabă. (A fi) omul (sau om al) dracului = (a fi) om rău, viclean. 3. Persoană de vază, de seamă. ♦ Persoană matură. 4. Bărbat. ♦ (Determinat de "meu", "tău" etc.) Soţ. ♦ (La vocativ) Apelativ familiar (explicativ, dojenitor etc.) cu care ne adresăm unei persoane (de sex masculin). 5. (La sg.) Persoană oarecare, cineva, oricine. 6. (Art.) Numele popular al constelaţiei boreale Hercule. [Gen.-dat.: omului; voc.: omule] - Din lat. homo.
Sursă : DEX'98 (18966)  - cata

Om ≠ neom
Sursă : Antonime (72032)  - siveco

OM s. 1. v. persoană. 2. fiinţă, persoană. (~ iubit.) 3. (fig.) inimă. (I-a fermecat pe toţi ~.) 4. cap, individ, ins, persoană, (fig.) căciulă. (Câte 5 000 de lei de ~.) 5. om de serviciu v. servitor. 6. om de afaceri = (englezism) businessman; om de litere v. scriitor; om de stiinţă v. cercetător; om politic v. politician. 7. (la pl.) v. lume. 8. muritor, pământean. (Grăia: fericit ~!) 9. bărbat. (Femei si oameni.)
Sursă : Sinonime (197661)  - siveco

OM s. v. bărbat, soţ.
Sursă : Sinonime (197662)  - siveco

om s. m., pl. o'ameni
Sursă : DOR (266814)  - siveco

OM o'ameni m. 1) Fiinţă socială înzestrată cu raţiune si cu vorbire articulată, capabilă să-si confecţioneze unelte de muncă, cu ajutorul cărora poate transforma realitatea în care trăieste. ~ onest. ~ în vârstă. ◊ Ca oamenii cum trebuie, cum se cuvine; omeneste. ~ ca toţi oamenii om normal, care nu se deosebeste de alţii. ~ bun (sau de omenie) om cumsecade, blajin, cinstit, ospitalier. ~ de lege jurist. ~ de stat persoană care reprezintă puterea de stat. ~ de stiinţă savant. A face (pe cineva) ~ a) a da (cuiva) o educaţie bună; a contrbui la instruirea cuiva; b) a face (cuiva) o situaţie; a aranja (pe cineva) în viaţă. A se face ~ a) a prinde la minte; a se cuminţi; b) a deveni bogat; a îmbogăţi; a se înstări. 2) Persoană ca întruchipare a unor calităţi morale si intelectuale. ◊ ~ mare a) om ilustru; personalitate marcantă; b) per-soană matură. (A fi) un ~ si jumătate (a fi) înzestrat cu calităţi (morale) excepţionle. A fi din oameni a-si trage originea din oameni gospodari, cumsecade. ~ de paie om fără principii de care profită cineva, pentru a-si atinge anumite scopuri; marionetă. 3) pop. Persoană de sex masculin; bărbat. 4) Persoană de sex masculin căsătorită, luată în raport cu femeia ce i-a devenit soţie; soţ; bărbat. 5) Per-soană de încredere. ◊ A avea ~ul său (undeva) a avea o persoană (undeva) care poate acorda un ajutor la nevoie. 6) ist. Persoană aflată într-o slujbă oficială. ◊ ~ dom-nesc slujbas însărcinat cu executarea hotă-rârilor domnitorului. 7) Conste-laţia boreală Hercule. [G.-D. omului] /<lat. homo
Sursă : NODEX (345516)  - siveco